SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător

Patimile fireşti şi patimile născocite:

Ceea ce ar trebui să vedem, nu este că dragostea de bogăţii ne asupreşte, ci că această asuprire este născută de nepăsarea şi trândăvia noastră.

Mulţi stau gata să spună că nu ştiu ce este argintul. Dorinţa de a-l avea nu-i de loc firească.
Dorinţele fireşti au fost aşezate în om dintru început, de la facerea lumii; dar îndelungă vreme, nimeni n-a ştiut ce-i aurul şi argintul. De unde se trage, aşadar, dorinţa de a le avea? Din slava deşartă – şi dintr-o nemaipomenită trândăvie.

Sunt dorinţe nevoite, altele sunt fireşti, altele nu-s nici din acelea, nici din acestea. De pildă: dorinţele a căror împlinire este necesară vieţuirii trupului, sunt trebuitoare şi fireşti; dorinţa de a bea, de a mânca, de a dormi.

Iubirea trupească e firească, fără a fi numai decât trebuitoare – căci mulţi au izbândit asupra ei, fără să piară. Cât despre dorinţa de bogăţie, nu-i nici trebuitoare, nici firească. Este o dorinţă de prisos. De vrem, putem scăpa de asuprirea ei…

SURSA:RAZBOI INTRU CUVANT

Ceea ce ne trebuie, este ca ţinta tuturor faptelor noastre şi tot ceea ce ni se întâmplă, să fie iubirea de Dumnezeu.Când vom avea adânc înfiptă această rădăcină în sufletul nostru, nu numai bunul trai, cinstirea, rangurile, luările în seamă, ci şi defăimările, vorbirile de rău, ocările asupririle, chinuirile, toate acestea, într-un cuvânt, vor purta pentru voi roade de bucurie.

După cum rădăcinile pomului înşile sunt amare şi cu toate acestea din ele ies roade care ne plac, tot aşa întristarea după voia lui Dumnezeu ne va aduce o mare bucurie.

Ştiu cei ce adesea s-au rugat şi-au vărsat lacrimi în suferinţă, câtă bucurie au cules, cum şi-au simţit conştiinţa curăţită şi de jos s-au ridicat cu o şi mai mare de nădejde.

Cum totdeauna am zis, nu din firea lucrurilor, ci din înclinările noastre se ivesc, necontenit, întristarea sau bucuria. Aşadar, de vom face ca ele să fie ceea ce se cade să fie, avem bun temei de bucurie neamestecată. Cât priveşte trupul, felul văzduhului şi înrâuririle dinafară îi pricinuiesc mai puţin rău sau mai puţin bine decât propria lui alcătuire. Tot asemenea este şi pentru suflet, ba încă mai limpede, căci asupra trupului vine de se năruie trebuinţa cea trupească, pe când, pentru suflet, totul este atârnător de voinţă.

Dacă râvniţi după mulţumire, nu urmăriţi bogăţia, nici sănătatea trupească, nici slavă, nici puterea, nici luxul, nici ospeţele desfătătoare, nici veşmintele de mătase, nici ogoarele mănoase, nici casele arătoase, nimic asemenea acestora.

 

Ci căutaţi înţelepciunea cea după Dumnezeu, şi alegeţi calea virtuţii. Şi nimic din ce este, nimic din ce poate fi, nu va avea tăria să vă mâhnească. Ce zic eu să vă mâhnească? Ceea ce mâhneşte pe alţii, vouă vă va spori bucuria…

Imagine: capul Sf Ioan Gura de Aur, manastirea Vatopedu, muntele Athos.
Sursa imagine si sursa text, http://www.ioanguradeaur.ro