HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR

HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui

Fara viata duhovniceasca roditoare, vom confunda duhul si lucrarile antihristice cu cele ale lui Hristos

 

IPS HIEROTHEOS VLACHOS: Antihristul şi Mirungerea

“Prin urmare, Păstorii Bisericii nu trebuie să vorbească doar despre Antihrist şi înainte-mergătorii lui, ci trebuie în primul rând şi în special să ajute creştinii să trăiască în aşa fel încât Harul Botezului şi al Mirungerii să fie activ, prin ţinerea poruncilor şi a învăţăturilor lui Hristos, prin punerea în practică într-o manieră ortodoxă a acestora în viaţa lor, prin pocăinţă şi prin rugăciunea înţelegătoare a inimii; pentru că în acest mod vor putea să distingă energiile lui Hristos de energiile Antihristului”.

de Mitropolitul Hierotheos (Vlachos) al Navpaktos şi Hagios Vlasios



***

Din când în când auzim vorbindu-se de venirea lui Antihrist şi de ceea ce va aduce el între oameni şi în lume. Într-adevăr, există unii care chiar ar şi determina perioada exacta în care ar apărea acesta.

Mulţi oameni ne întreabă despre acest subiect, dar răspunsurile se găsesc în Sfintele Scripturi şi în special în Epistolele Sfântului Ioan Evanghelistul, ale Sfântului Apostol Pavel, în Apocalipsa Sfântului Ioan şi în toată practica pastorală a Bisericii.



În continuare, aş dori doar să fac unele sugestii, mai ales despre cum să ne descurcăm în această situaţie.



1. În Prima sa Epistolă Sobornicească, Sfântul Ioan Evanghelistul vorbeşte despre venirea Antihristului şi de asemenea despre activitatea antihriştilor; într-adevăr, el scrie creştinilor că s-a apropiat ceasul.

Mai exact, el scrie:

“Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă”. (I Ioan 2:18).

Potrivit tâlcuirii Sfântului Nicodim Aghioritul, care foloseşte texte ale scriitorilor ecleziastici, în afară de Antihrist, care va veni spre sfârşitul lumii şi aproape de A Doua Venire a lui Hristos, există, de asemenea, mai mulţi antihrişti, care implementează deja lucrarea lui Antihrist, atât în vremea sa, cât şi în orice epocă, şi care “sunt înainte-mergători şi vestitori al celui ce este numit intrinsec, mai ales şi cu adevărat Antihrist”.



La fel cum au existat Profeţi înainte de venirea lui Hristos, aşa, înainte de venirea lui Antihrist, vor apărea de asemenea proprii lui înainte-mergători, falşii profeţi.



Astfel, potrivit interpretării multora, antihriştii sunt numiţi “necucernicii ereziarhi”, care susţin şi apără “învăţăturile profane ale lui Antihrist”.



Acesta este motivul pentru care Sfântul Ioan Evanghelistul, în versetul următor spune:



“Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit” (I Ioan 2:19).



Aceştia au fost creştinii care au aflat adevărul revelat şi modul de viaţă îngeresc, dar, de vreme ce au fost înrobiţi de plăcerile senzuale, au fost incapabili să înţeleagă “măreţia bunătăţilor cereşti, frumuseţea lumii noetice şi fericirea şi bucuria inefabilă a veacurilor ce vor veni”, potrivit Sfântului Nicodim Aghioritul.



Prin urmare, ei s-au întors la o viaţă de apostazie “şi nu au dorit să devină următori ai vieţii pure în Hristos”.



În consecinţă, înainte de venirea Antihristului, se vor manifesta mergătorii lui înainte: adică diferiţii eretici, dar şi acei creştini care, în loc să trăiască viaţa întru Hristos cu inimă curată şi credinţă adevărată în minte, traiesc în patimi şi slăbiciuni, fără rugăciune lăuntrică sau credinţă adevărată în Dumnezeu.



2. Totuşi, Sfântul Ioan Evanghelistul nu se mărgineşte la a vorbi doar despre Antihrist şi mergătorii lui înainte, ci şi despre cum să ne confruntăm cu Antihrist şi premergătorii lui. Acesta este motivul pentru care scrie imediat după rândurile anterioare: “Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate” (I Ioan 2:20).



Cu alte cuvinte, creştinii au primit ungere de la Dumnezeu şi ştiu cum să distingă energiile Antihristului de energiile lui Hristos. Aceasta nu vine din citirea cărţilor, ci prin ungerea care există în inimă şi care ne învaţă.



Sfântul Nicodim Aghioritul, explicând din nou ce este această ungere, scrie:



“adică aţi primit Harul şi puterea Sfântului Duh în inimile voastre de la Domnul Hristos, cel Sfânt între Sfinţi”.



Şi mai departe, referindu-se la modul în care cineva primeşte Sfântul Duh, scrie:



“Creştinii primesc Harul şi puterea Sfântului Duh prin Sfântul Botez, şi într-adevăr prin ungerea cu Sfântul Mir, şi poate acesta este motivul pentru care Harul Sfântului Duh este numit ungere şi pecetluire, având acelaşi nume ca şi ungerea şi pecetluirea cu Sfântul Mir; din acest motiv atunci când preotul îi unge pe creştini cu el, încheie cu aceste cuvinte: ‘pecetea darului Sfântului Duh’”.



Ungerea Sfântului Duh este pecetea Sfântului Duh care are loc în timpul Tainei Mirungerii cu Sfântul Mir, în aceeaşi zi cu Botezul nostru.



În continuare, în acelaşi capitol, Sfântul Ioan Evanghelistul afirmă încă o data că sfânta ungere primită de un creştin la Sfântul Botez îl învaţă să distingă între adevăr şi minciună.



El scrie:



“Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat” (I Ioan 2:27).



Potrivit interpretării Sfântului Nicodim, care foloseşte texte ale Părinţilor şi scriitorilor Bisericii, ungerea pe care omul a primit-o este Harul Sfântului Duh, care sălăşluieşte în inima creştinilor, iar potrivit cuvintelor Sfântului Ioan Evanghelistul, creştinii sunt îndrumaţi “să rămână neschimbaţi şi nestricăcioşi pentru totdeauna în Sfântul Duh, în dragoste şi credinţă adevărate”.



Şi, aşa cum îi este obiceiul, Sfântul Nicodim scrie: “cum şi în ce fel” rămâne omul neschimbător cu privire la darul Sfântului Duh? Aceasta se întâmplă atunci când omul rămâne ferm asupra învăţăturilor teologice şi ale Iconomiei Întrupării, nu doar raţional, dar şi existenţial.



Prin urmare, oricine ar vorbi despre Antihrist şi mergătorii lui înainte ar trebui să facă referire la toate pasajele Sfântului Ioan Evanghelistul şi ar trebui să specifice mai ales ceea ce spune Sfântul Ioan despre modul în care trebuie să îi înfruntăm pe Antihrist şi pe înainte-mergătorii lui.



Creştinii disting adevăraţii profeţi de cei falşi şi pe Hristos de Antihrist doar prin activarea Mirungerii, pe care au primit-o de la Dumnezeu şi care lucrează în inimile lor.



3. Sfântul Apostol Pavel, de asemenea, vorbeşte despre ungerea Sfântului Duh, care este de asemenea numită pecete.



Mai precis, în Epistola [A Doua] Către Corinteni, acesta scrie:



“Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre” (II Corinteni 1:21-22).



Aici apare cel mai clar faptul că Dumnezeu este Cel Care acordă Mirungerea creştinilor. El este Cel care ne miruieşte. Miruirea este identificată cu pecetluirea, iar aceasta este făcută de Dumnezeu, Care ne dă arvuna Duhului în inimile noastre.



Dacă cineva ar examina alte pasaje similare ale Sfântului Apostolul Pavel pentru a descoperi înţelesul arvunei Duhului şi ce înseamnă pentru cineva să cânte imnuri şi cântece duhovniceşti în inima sa, atunci el va înţelege că această ungere şi pecetluire este rugăciunea cu înţelegere a inimii, care este expresia dragostei pe care omul o simte pentru Dumnezeu.



Numele lui Hristos a fost înscris în persoana care a primit pecetea Sfântului Duh.



Sfântul Ioan Evanghelistul menţionează acest subiect în Apocalipsă:



“Şi am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui şi avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea, Zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru. Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israel” (Αpocalipsa 7:2-4).



Este lipsit de ambiguitate faptul că Îngerul care avea “pecetea Viului Dumnezeu” a pecetluit robii lui Dumnezeu pe frunţile lor.



Un pasaj similar se găseşte într-un alt capitol al Apocalipsei:



“Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor” (Apocalipsa 14:1).



Cu alte cuvinte, cei mântuiţi, care stăteau cu Mielul – Hristos –, aveau Numele lui Hristos şi al Tatălui Său scrise pe frunţile lor.



Şi, precum spune apoi textul, ei au cântat o “cântare nouă” înaintea tronului lui Dumnezeu, al cărei conţinut doar ei îl ştiau.



Prin urmare, pecetluirea creştinilor cu Numele lui Hristos şi al Tatălui Lui este legată de “cântarea nouă”; adică rugăciunea minţii, ce este necunoscută oamenilor care nu au experimentat această stare.



4. Toate acestea înseamnă că, odată cu Taina Sfintei Mirungeri, care este legată de Taina Sfântului Botez, am primit darul Sfântului Duh în inimile noastre, prin pecetluirea mădularelor trupului nostru, atunci când preotul spune: “pecetea darului Sfântului Duh. Amin”.



Această miruire în inimă acţionează ca o iluminare a minţii: precum inspiraţia, dragostea de Dumnezeu, rugăciunea, nădejdea în viaţa veşnică şi precum arvuna Duhului.



Mărturisirea dată de mucenici şi martiriul care urmează este activarea Sfintei Mirungeri, prin care mucenicul îl vede pe Dumnezeu; acesta este motivul pentru care martiriul Sfinţilor nu este o chestiune simplă precum un proces raţional, exuberanţă sentimentală sau o acţiune nesăbuită, ci este o roadă a vederii lui Dumnezeu şi a îndumnezeirii.



Totuşi, atunci când comitem un păcat, ungerea din adâncurile inimilor noastre este [re]activată prin pocăinţă. Cu alte cuvinte, pocăinţa, care este exprimată ca o înclinare spre a ne schimba viaţa, ca dragoste de Dumnezeu şi ca rugăciune, este activarea Harului Sfintei Mirungeri. În plus, această ungere este activată de rugăciunea minţii în inimă, care este “cântarea cea nouă” ce este intonat de cei care sunt regeneraţi de Sfântul Duh.



Totuşi, atunci când o persoană îl neagă pe Hristos, se depărtează de Biserica Ortodoxă şi adoptă o confesiune sau religie eretică, aceasta pierde acest dar. Iar atunci când se întoarce în Biserica Ortodoxă trebuie să primească din nou ungerea Sfântului Duh prin Taina Mirungerii.



Prin urmare, Păstorii Bisericii nu trebuie să vorbească doar despre Antihrist şi mergătorii lui înainte, dar trebuie în primul rând şi în special să ajute creştinii să trăiască în aşa fel încât Harul Botezului şi al Mirungerii să fie activ, prin ţinerea poruncilor şi a învăţăturilor lui Hristos, prin punerea în practică într-o manieră ortodoxă a acestora în viaţa lor, prin pocăinţă şi prin rugăciunea înţelegătoare a inimii; pentru că în acest mod vor putea să distingă energiile lui Hristos de energiile Antihristului.



Altfel, aceştia vor confunda energiile necreate cu cele create şi, ceea ce este mai grav, vor privi energiile lui Antihrist ca energii ale lui Hristos, şi invers.



Aceasta înseamnă purtarea de grijă pastorală Ortodoxă. Şi esenţa ei este ceea ce numim Tradiţie Isihastă.



* * *



Toţi cei care s-au învrednicit de ungerea inimilor lor de către Sfântul Duh — adică scrierea Numelui Mielului Apocalipsei şi a Tatălui Lui în inimile lor — vor scăpa de pecetluirea Fiarei Apocalipsei şi a tatălui ei, precum vor scăpa şi de mergătorii lor înainte.



Aceasta este esenţa purtării de grijă pastorale Ortodoxe, care este legată de Tradiţia Isihastă a Bisericii.



Acesta este motivul pentru care este de mare importanţă păstrarea monahismului ortodox. Orice alterare a spiritului monahismului ortodox ajută înainte-mergătorii lui Antihrist să îşi facă bine treaba şi să îi înşele pe oameni.



(Sursa: Ἐκκλησιαστικὴ Παρέμβαση, Navpaktos, Nr. 122 (iunie 2006), pag. 1 şi 8; Ὀρθόδοξος Τύπος, Nr. 1654 (4 august 2006), pag. 3 şi 4).







Legaturi:



Monahul Moise Aghioritul despre sensul preocuparii cu semnele vremurilor: DE LA SPECULATII SI PANICA LA CERCETAREA LAUNTRICA SI PREGATIREA PRIN CAINTA

Scurta omilie recenta a avvei Moise Aghioritul. CHEMARE LA TREZVIE SI ECHILIBRU

Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?

Ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?

Ce vremuri traim si cum sa le infruntam? – Parintele Rafail ne raspunde

Parintele Rafail Noica despre “partea cea buna” a celor care pazesc Cuvantul

Avertismentul bland al parintelui Rafail

Pogorarea IN NOI a Sfantului Duh - conditia mantuirii

Sa ne reamintim duhul adevaratei marturisiri si care trebuie sa ne fie cautarea primordiala – PARINTELE ARSENIE MUSCALU (VIDEO)

DUHUL SFANT – UNTDELEMNUL FECIOARELOR INTELEPTE. OARE L-AM DOBANDIT? (Cuvinte si cantari pentru Sfanta si Marea Marti)

SFANTUL SERAFIM DE SAROV (2 ianuarie) DESPRE MIZA UITATA SI SCOPUL ADEVARAT AL INSESI EXISTENTEI NOASTRE: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?”

SUNTEM PREGATITI PENTRU IMPARATIA CERURILOR?

PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!

SA INCEPEM SA NE PREGATIM… CUM SI PENTRU CE?

CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR

Parintele Adrian: CINE BRAVEAZA GRESESTE! ( Parintele Adrian Fageteanu despre Cap. 24 din Evanghelia dupa Matei – AUDIO)

PARINTELE ADRIAN FAGETEANU: “Vor fi vremuri cand tacerea va fi mai de folos decat vorba”. DESPRE VREMURILE DIN URMA, LEPADARE, PLANURI OMENESTI, DEZORIENTARE, DEZBINARE, JERTFA… (video)

Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR

Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?

Cuv. Serafim Rose: Ce sa facem pentru a discerne si a rezista ispitelor acestor vremuri?

CUVINTE DE TREZIRE SI DE LIMPEZIRE DUHOVNICEASCA DE LA CUVIOSUL SERAFIM ROSE (†2 septembrie): “Este mai tarziu decat credem”; “Nu trebuie sa umblam dupa semne spectaculoase, ci mai degraba sa cautam semne duhovnicesti…”

“VEDETI SA NU FITI AMAGITI!” - Parintele Serafim Rose despre semnele sfarsitului lumii

Evanghelia eshatologica de la Luca, foarte importanta mai ales pentru zilele noastre: “LUATI SEAMA SA NU FITI AMAGITI!”

Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. VA MAI SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?

Fiara, Antihristul si profetul mincinos in talcuirea Vladicai Averchie Tausev (“Apocalipsa Sfantului Ioan: un comentariu ortodox”)

“Sa nu ne ingaduim naivitatea, sa nu dormim in opinci”. CLARIFICARI SI AVERTISMENTE NECESARE PRIVIND PROFETIILE SI FALSELE PROFETII APOCALIPTICE

Ce am retinut din talcuirile si avertismentele CUVIOSULUI DANIEL GOUVALIS privitoare la Apocalipsa. Cum sa ne ferim de exegetii improvizati si de speculantii financiari ai profetiilor eshatologice? CUM TALCUIESC SFINTII PARINTI LEGATURA DINTRE LEPADARE SI ANTIHRIST

PARINTELE DIONISIE IGNAT DESPRE VREMURILE DIN URMA SI ANTIHRIST (III): “Sa facem rabdare si sa ne pregatim, mai cu seama noi, poporul român!”

PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE (III). Despre sfarsitul lumii, Antihrist si A Doua Venire: “SFANTA LITURGHIE MAI TINE LUMEA”.

Din scrisorile Staretului Selafiil din Tomsk (Siberia): “CUM NE VOM MANTUI NOI?”

Iubirea de avutii si multa grija ne pregatesc sa-l primim pe antihrist

SOLUTIA “DELTA FORCE”? Vremurile de restriste – intre tehnici de supravietuire si metode de despatimire

AU CUVANTUL PARINTII (3) – PR. TUDOR CIOCAN despre “sistem” si lupta adevarata si nespectaculoasa ceruta de Evanghelie

AU CUVANTUL CITITORII (2) – ALEXEI: Antrenamentul harului

AU CUVANTUL CITITORII (1): ALIN-7: Un pelerinaj virtual prin blogosfera ortodoxă, în 10 paşi

Au cuvantul cititorii (3): CARE ESTE SCOPUL ACESTUI JOC DE-A LEPADAREA? CE TREBUIE SA FACA CEL CARE VREA SA REZISTE IN FATA PRIGOANEI ANTIHRISTICE?

Cand secretul devine doar discret. AGENDA DE MODELARE SOCIALA SI CENTRALIZARE GLOBALA ESTE ACUM LA VEDERE. La ce ar trebui sa fim mai atenti cand “dezvaluirile” curg, care ar putea fi noile capcane si ce avem de facut?

Cuv. Paisie Aghioritul: “Arme” pentru razboiul nevazut al acestor vremi

Sfantul Efrem Sirul despre inselaciunea perversa si insidioasa a Antihristului si despre durerile cele din urma

Proorociile schimonahiei Nila – 10 ani de la adormire (6 martie): “MAI INTAI DE TOATE, RUGACIUNEA!”

CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”E vremea sa ne trezim din somn!

“DOMNUL NU-I LASA PE AI SAI” – Viata si harismele unui proroc al veacului XX: SFANTUL CUVIOS KUKSA DE ODESSA

DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!”

PREOTUL MARTURISITOR CONSTANTIN SARBU: “Cat mai aveti preoti, cercetati-i si impartasiti-va!”

***



Vladica Hierotheos Vlachos: „Vom trece prin zile grele, iar oamenii vor suferi mult, au nevoie de cuvant de mangaiere…”

Omilie pe tema CARDULUI CETATEANULUI a IPS Hierotheos Vlachos: Sa primim… “cardul” de CETATEAN CERESC si sa ne punem numele lui Hristos in inimi!

Declaratia IPS Ierotheos Vlachos despre sincretismul “ghiveci”(Stiri si recomandari religioase 4 februarie 2011)

IPS Ierotheos Vlachos: ARISTOCRATUL MARCU EVGHENICUL FATA CU EREZIA “FILIOQUE”

MITROPOLITUL IEROTHEOS VLAHOS DENUNTA TRASEELE SUBTERANE ALE ECUMENISTILOR

Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre cel mai grav pericol: SECULARISMUL IN BISERICA, o FALSIFICARE A DUHULUI ADEVARAT si calea catre esec si deznadejde

8 Comentarii »



8 Raspunsuri to “HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui”

pe 17 Mar 2011 la 18:30 # GeluS





Amin,amin.

Intr-adevar,cuvinte foarte tari ,lamurite pe intelesul tuturor !

Multumim si un Post Sfant cu bucurie.



pe 17 Mar 2011 la 23:51 # SINAXA





Doamne ajuta.



Cautarea reantoarcerii la tihna si firesc este sansa de a scapa din capcana grozaviilor si a senzationalului.



Smerenia, rugaciunea si iubirea mangaie sufletul ca o adiere de vant subtire.

Nu mai simtim adierea… inimile noastre au impietrit.

Vii fiind, totusi, cautam din fire simtirea in inima dar inima fiind surda ne pune sa dam sonorul mai tare… si pentru o clipa tresare auzind de o catastrofa, un scandal, o barfa, o crima, o tornada, o grozavie, o ,,senzationala”.



Ce marturie ne da oare Sfantul Ilie despre descoperirea lui Dumnezeu?

Oare nu dupa zgomote si grozavii in care spune ca nu era Dumnezeu il gaseste pe El intr-o adiere de vant subtire – dar si aici in parte?



Vedeti si voi cate comentarii la grozavii si ,,senzationale”…



Fratilor sa ne intoarcem la purtarea simpla, fireasca.

- Sa dam mastile jos si sa ne privim neputiintele – de aici vine smerenia.

- Vazandu-ne neputiintele nastem rugacunea in inima catre Cel fara de care nimic nu se plineste.

- De aici rugaciunea naste iubirea care sparge impietrirea inimii pentru ca iubirea este venirea lui Dumnezeu in inimile noastre.



Sa aveti pace in inima si

,,Lucrati cu intelepciune”

http://www.sinaxa.net



pe 18 Mar 2011 la 00:11 # oana





Exista cumva pe site mai multe materiale in care se vorbeste despre cei o suta patruzeci si patru de pecetluiti din toate semintiile fiilor lui Israel?



pe 18 Mar 2011 la 00:51 # ioana





“pecetea darului Sfantului Duh. Amin.” – odata pecetluit de slujitorul lui Dumnezeu, omului nu i se mai poate (im)pune alta pecete.

Ramane totusi pericolul inselarii. Din articol inteleg ca harul Duhului Sfant este totusi scut, si nu arma. In acest caz, arma crestinului ar fi pocainta.



Asa cum am mai spus, articolele dvs completeaza ceea ce ma sfatuieste parintele duhovnicesc. Multumiri!



pe 18 Mar 2011 la 01:06 # admin





@ Ioana:



Si scutul este tot o arma… de aparare



@ Oana:



Nu exista pe site. In orice caz numarul este simbolic, el exprima o plinatate, nu trebuie luat literal, nu va fi un astfel de numar fix, asa cum spun iehovistii si alti sectari.



pe 18 Mar 2011 la 01:16 # admin2





Iata cum talcuieste Inaltul Bartolomeu Anania:



Numărul simbolic: 122 x 100 (pătratul numărului sfânt – Israel – înmulţit cu numărul duratei lungi, indefinite); desemnează pléroma, totalitatea, întregul, plenitudinea (nu lipseşte nici unul din cei ce urmau să se mântuiască).



De verificat aici: http://www.dervent.ro/biblia.php



pe 18 Mar 2011 la 07:17 # Nicolae Mirean





Oare ce’ar pierde omenirea,

Ce-ai pierde tu, ce’aş pierde eu,

D’ac-am trăi profund şi sincer

Tot ce ne cere Dumnezeu ?



Ce-ar pierde arta şi cultura

Şi cum s’ar păgubi ştiinţa

D’ac-am trăi pe’ntrg pământul

Doar Adevărul şi credinţa ?



Oare ce-ar pierde omenirea

În existenţa-i pe pământ,

De-ar spune numai Adevărul

Şi ar trăi în Duhul Sfânt ?



Ce-aş pierde eu şi tu în viaţă,

Ce-ar pierde din valoarea-i lumea

De n-am mai spune şi n-am scrie

Minciuna, falsul, ficţiunea ?



Câţi dintre noi am fi înstare

Să spunem numai Adevărul

Şi să-l păzim şi-n chinul crucii,

Cum l-a păzit Mântuitorul ?



Există fals şi ficţiune ?

Există iad, chinuri şi vai ?

Există Dumnezeu şi ceru-i ?

Există sfinţi, există Rai ?



Cine se luptă să ucidă

Şi să îngroape Adevărul ?

Cine l-a răstignit pe cruce,

Chiar pe Iisus Mântuitorul ?



Ce-a dorit să dobândească

Iisus Mântuitorul lumii,

Când a mustrat şi-a dat pe faţă,

Toate puterile minciunii ?



Cine cu falsul şi minciuna,

Cu viciul şi cu ficţiunea,

Se străduieşte să câştige

Puterea, să domine lumea ?



Cine ascunde mii de sensuri

Şi mii de scopuri în cuvânt,

Când el s-ar cuveni să fie,

Doar Adevăru-n Duhul Sfânt ?



Toţi îndrăgim însă minciuna,

Viaţa teatrală, ficţiunea,

Arta’nşelării , actoria,

Cultura mincinoasă-a lumii.



Mândria noastră mincinoasă,

Râvneşte doar deşteptăciunea

Speculativă şi vicleană,

Cu care se făleşte lumea.



Toţi stim ce e şi ce pretinde

Pe-această lume Adevărul,

Că-i crucea cea mai grea a lumii,

Că-i chiar Iisus Mântuitorul.



O ştim şi-Îl admirăm în taină,

Dar totdeauna-l ocolim,

Findcă ne pune cruce-n spate,

Şi de-l trăim, ne răstignim.



Dar vai de noi şi viaţa care

O vrem mai dulce şi mai bună,

Că toată-i numai amăgire,

Toată-i clădită pe minciună.



Doar Adevărul ne sfinţeşte

Şi nu ne’nşeală pe pământ.

Doar Adevărul este viul

Ce se trăieeşte-n Duhul Sfânt.



Nimeni nu poate să discearnă

Tot ce e bine şi ce-i rău

-În adâcimi – numai prin sine,

Ci conlucrând cu Dumnezeu.



Nimeni nu poate ca să scape

Din legăturile minciunii,

Decât prin cel ce-n chinul crucii,

A ridicat păcatul lumii.



Numai prin taina preoţiei,

Prin spovedania curată,

Ne rezidim în Adevărul

Şi-n viaţa cea adevărată.



Numai credinţa ortodoxă,

Nu ne înşeală pe pământ,

Că în smerenia-i ce-o poartă

Lucrează tainic Duhul Sfânt.



De’aceia-i pururea pe lume,

Hulită şi batjocorită,

Că poartă-n sine Adevărul

Şi-i ca şi Domnul, răstignită.



pe 18 Mar 2011 la 20:31 # oana





Multumesc pentru raspuns. Intrebam si pentru ca, nu mai stiu de unde, ramasesm cu impresia ca si pt. Steinhardt fusese mult timp nelamurit in legatura cu acest numar si credeam ca tot pe site citisem in acest sens. Multumesc si pentru link-ul catre biblia diortosita de I.P.S. Bartolomeu.



Sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2011/03/17/harul-duhului