Vecerniile Postului Mare

 

Ce este Vecernia Iertării şi ce sunt Vecerniile Postului Mare?

Vecerniile de umilinţă se oficiază în fiecare duminică din Postul Mare.



În după-amiaza duminicii Lăsatului sec de brânză se oficiază Vecernia de umilinţă, numită „a Iertării”. Se numeşte ”de umilinţă”, deoarece se cântă cu multă umilinţă troparele Triodului, al căror conţinut este plin de conştiinţa adâncă a păcătoşeniei, de plâns, de tristeţe, de pocăinţă şi rugăciune fierbinte pentru iertarea păcatelor.

Se numeşte ”Vecernia Iertării” doar prima din ele, deoarece la sfârşitul slujbei poporul sărută Evanghelia, cerându-şi iertare de la preot, iar în continuare unii altora, încât să înceapă Postul Mare iertaţi şi împăcaţi unii cu alţii. Este vorba de un frumos obicei care se păstrează în majoritatea bisericilor şi mănăstirilor.

O altă caracteristică a acestor vecernii este faptul că după Intrarea mică şi Prochimenul Vecerniei se schimbă podoabele Sfintei Mese şi veşmintele preoţilor. Din pascale, pentru că este duminică, devin de doliu, datorită Postului (cele albe se schimbă cu cele mov – pentru că nu-L plângem pe Hristos ca om, ci ca pe un Împărat şi Dumnezeu).

La sfârşitul vecerniei se cântă troparele ”Născătoare de Dumnezeu, Fecioară…”, ”Βotezătorule al lui Hristos…” şi celelalte şi se încheie cu rugăciunea Cuviosului Efrem Sirul:

”Doamne şi Stăpânul vieţii mele,

duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Rostind-o, facem trei metanii mari. Urmează 12 metanii mici (închinăciuni) în timp ce rostim în taină: ”Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului…”, iar la sfârşit repetăm ”Doamne şi Stăpânul vieţii mele…”, făcând o a patra metanie mare.

****************************

Canonul Sfântului Andrei Criteanul

 

(partea a 4-a)





Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul (sau Cretanul) este un canon de pocăinţă foarte lung, compus în secolul al VII-lea care este cântat în timpul Postului Mare.



Canonul cel Mare este format din patru părţi, fiecare împărţită în nouă ode ca orice canon obişnuit. Totuşi, sunt mici diferenţe între odele celor două compoziţii. În acest Canon sunt multe tropare. La refrenul “Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă” se face o metanie completă. În plus, unele ode au refrenuri adiţionale şi tropare ale autorului canonului, Sfântul Andrei din Creta, sau ale Sfintei Maria Egipteanca, unul din cele mai mari modele de pocăinţă din istoria creştină.



Canonul cel Mare se slujeşte în prima săptămână a Postului Mare. La Pavecerniţa Mare de luni, marţi, miercuri şi joi, se citeşte câte o parte din Canon după Doxologia Mică (în practica greacă) sau după Psalmul 69 (în practica rusă). În miercurea din săptămâna a cincea a Postului Mare, Viaţa Sfintei Maria Egipteanca este citită împreună cu întreg Canonul cel Mare la Utrenie. Această practică a fost introdusă încă din timpul vieţii Sfântului Andrei, care este, de asemenea, şi autorul hagiografiei Sfintei Maria Egipteanca.

O trăsătură distinctivă de bază a Canonului cel Mare este utilizarea deosebit de frecventă a imaginilor şi subiectelor din Vechiul şi Noul Testament. Pe măsură ce Canonul merge înainte, comunitatea întâlneşte multe exemple de păcate şi pocăinţă. Sfânta Scriptură (şi astfel Canonul) vorbeşte despre unele persoane pozitiv şi despre altele negativ—se aşteaptă ca penitenţii să imite exemplele pozitive de sfinţenie şi pocăinţă şi să evite exemplele negative de păcat, natură căzută şi mândrie. Cu toate acestea, unul din cele mai notabile aspecte ale Canonului este că portretizează figurile biblice într-o formă foarte personală pentru fiecare penitent: Canonul este scris în aşa manieră că fiecare credincios se poate identifica singur cu multe personaje şi evenimente din Biblie.

(Orthodoxwiki.org)

http://prediciaudio.wordpress.com/

 

NE TREC PRIN PREAJMĂ FOARTE PUŢINI OAMENI DIN MILIARDELE CARE EXISTĂ,

VEDEM PUŢINI DINTRE EI,



ÎNŢELEGEM DOAR CÂŢIVA



ŞI PENTRU APROAPE NIMENI FACEM CEVA…



ŞI TOTUŞI CRED CĂ EŞTI FRATELE MEU, APROAPELE MEU!

PENTRU CĂ NU TE-AM VĂZUT,



NU TE-AM ÎNŢELES,



N-AM PUTUT NIMIC PENTRU TINE,



TE ROG IARTĂ-MĂ !




Sursa:Pelerin Ortodox