"CINE ARE MINTE SA IA AMINTE!"...

http://o-viata-frumoasa.blogspot.com/2011/04/timpul-corect-pentru-bea-apa.html

Se încarcă...

joi, 23 septembrie 2010

Cum este vazut Iisus Hristos in Coran





In viziunea Coranului, ultimul si cel mai mare profet al cuvantului lui Dumnezeu a fost Mahomed. Intre cei care i-au precedat a fost si Iisus. Faptul ca Mahomed vorbeste deseori despre Iisus Hristos in cuvantarile sale devine astfel explicabil. Tonul folosit de el este, in general, unul polemic, dar polemica sa nu este indreptata impotriva lui Iisus, ci impotriva crestinilor, pe care Mahomed ii considera responsabili de falsificarea imaginii lui Iisus si a invataturii sale. Este si motivul pentru care el se considera un fel de salvator al adevaratului profil si rol al lui Iisus Hristos in istoria mantuirii. Principalul repros facut crestinilor este acela de a-i fi transformat pe Iisus si pe Fecioara Maria in adevarati "dumnezei".





Desi respinge calitatea de Fiu al lui Dumnezeu pentru Iisus Hristos, Mahomed vorbeste cu mult respect in Coran despre "profetul" Iisus. Il aminteste in paisprezece capitole ale Coranului, fiind alaturi de Avraam si Moise intre cele mai des consemnate personaje biblice (vezi H. Räisänen, "Das koranische Jesusbild", p. 87). Mai mult decat atat, in aceeasi viziune coranica, Iisus Hristos face parte din istoria mantuirii neamului omenesc. Cel mai frecvent, Iisus este numit "fiul Mariei", care era fecioara. Iosif, logodnicul Mariei, nu este pomenit in Coran. In mod interesant, pericopa despre vestirea nasterii lui Iisus, facuta de ingerul Gavriil, in centrul careia se afla nasterea din fecioara, este singurul eveniment complet privind istoria lui Iisus Hristos relatat in Coran (cf. Lc. 1, 26-38).





In sura 19, 30-33, Iisus spune despre Sine: "Eu sunt robul lui Dumnezeu! El mi-a daruit Scriptura (Evanghelia, n.tr.) si m-a facut profet! Si El m-a binecuvantat, oriunde as fi, si mi-a poruncit rugaciune si milostenie, cat voi trai, si bunacuviinta fata de nascatoarea mea! Si nu m-a facut pe mine trufas, nici ticalos! Si pacea fie asupra mea in ziua in care m-am nascut si in ziua in care voi muri si in ziua in care voi fi adus la viata din nou!" Cel care vorbeste aici este pruncul Iisus, aflat in leagan (cf. sura 19, 29). Ziua revenirii la viata dupa moarte, conform Coranului, nu inseamna invierea din morti a treia zi, despre care se vorbeste in Evanghelie, ci invierea de la sfarsitul lumii, de care vor avea parte toti oamenii. Misiunea de a fi profet ii revine lui Iisus asemenea altor trimisi ai lui Dumnezeu, cum ar fi Ioan Botezatorul (sura 3, 39) sau altora care au fost ucisi (sura 4, 155), dar in special Mahomed, socotit cel mai mare profet. Cuvintele rostite de Mahomed, in continuarea celor spuse de pruncul Iisus, in sura 19, 34, "acesta este Isus, fiul Mariei! Aceasta este povestea adevarata de care ei se indoiesc!", sunt practic indreptate impotriva credintei crestine privind dumnezeirea lui Iisus Hristos. Potrivit credintei musulmane, Iisus este doar fiul Mariei, ci nu Fiul lui Dumnezeu: "Nu se cuvine ca Dumnezeu sa-si atribuie un fiu!" (sura 19, 35).





In Coran, Iisus este numit de unsprezece ori Hristos (cf. surele 4, 172; 5, 17; 5, 72; 5, 75; 9, 30 si 31), iar de trei ori ca Iisus Hristos (vezi surele 3, 45; 4, 157; 4, 171). Totusi, nici unul dintre aceste locuri nu lasa sa se inteleaga caracterul de Mesia al lui Hristos. E vorba mai degraba de un nume propriu, prezent inca de timpuriu in spatiul crestin. Acest fapt se explica prin aceea ca marturisirea lui Iisus Hristos, respectiv ca Iisus este Hristosul, Mesia, era de o mare importanta, in special pentru crestinii proveniti din randul iudeilor. In schimb, in spatiul crestinilor proveniti din randul paganilor, o atare marturisire era uneori ignorata (vezi J. Gnilka, "Bibel und Koran. Was sie verbindet, was sie trennt", p. 106).





Discutabila din perspectiva coranica este si desemnarea lui Iisus Hristos drept Cuvantul lui Dumnezeu: "Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, cuvantul Sau pe care El l-a transmis Mariei si un duh de la El" (sura 4, 171), sau : "O, Maria! Dumnezeu iti vesteste un cuvant din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa" (Mesia, Iisus, n.tr.), asa cum se afirma in sura 3, 45. Aceste citate din Coran n-au nimic in comun cu hristologia nou-testamentara despre Logosul divin, potrivit careia Hristos este intruparea Logosului vesnic al lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 1). Textele coranice fac trimitere exclusiv la puterea creatoare a lui Dumnezeu (cf. sura 3, 39). Nasterea lui Hristos din fecioara, preluata de Coran din Evanghelia dupa Luca, 1, nu este altceva decat expresia puterii creatoare a lui Dumnezeu: "Dumnezeu creeaza ceea ce voieste El. Cand El hotaraste un lucru, El spune doar "sa fie" si el este de indata!" (sura 3, 47). De aceea, in viziunea lui Mahomed, crearea lui Adam este mai importanta decat nasterea din fecioara a lui Iisus, pentru ca Adam n-a avut nici tata, nici mama (cf. surele 3, 59; 15, 26-30).

O deosebire esentiala intre traditia coranica si cea nou-testamentara vizeaza, de asemenea, caracterizarea lui Iisus Hristos. In Evanghelia dupa Luca 1, 32-33, Ingerul Gavriil ii spune Fecioarei Maria despre Iisus: "Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit." Coranul, insa, ignora calitatea de "imparat" spiritual a lui Iisus, originea sa davidiana, dar in primul rand faptul ca este Fiul lui Dumnezeu. Pentru Mahomed, Hristos ramane doar un trimis al lui Dumnezeu, care face cunoscuta revelatia lui Dumnezeu, si nimic mai mult.





De asemenea, Coranul nu aminteste nimic despre activitatea publica a Mantuitorului Hristos. Nu exista decat doar cateva aluzii sumare si generale. De pilda, in sura 3, 49, Iisus apare in ipostaza celui care savarseste multe minuni: "Eu plamadesc pentru voi din lut ca un chip de pasare si suflu asupra sa si se face o pasare vie, cu voia lui Dumnezeu. Si-l voi tamadui pe orb si pe lepros si-i voi invia pe morti, cu voia lui Dumnezeu." Aceste informatii au fost preluate de Mahomed din evangheliile aprocrife, care au incercat sa se substituie biografiei evenimentelor din copilaria si tineretea lui Iisus Hristos (cf. W. Schneemelcher, "Neutestamentliche Apokryphen", I, p. 353).





Cea mai mare contradictie intre Coran si Noul Testament vizeaza filiatia divina a lui Iisus Hristos si calitatea Sa de Mantuitor al lumii, prin moartea Sa pe Cruce, ambele reprezentand fundamentul credintei crestine. Coranul nu doar ca respinge cele doua aspecte ale rolului si rostului lui Iisus Hristos in istorie, ci chiar ii ameninta cu chinurile iadului pe cei ce ar impartasi o asemenea credinta: "Necredinciosi sunt aceia care spun: "Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei!" Doar a zis Mesia: "O, fii ai lui Israel, adorati-L pe Dumnezeu, Domnul meu si Domnul vostru!" Pe cel care aseaza langa Dumnezeu pe altcineva, Dumnezeu il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul si cei nelegiuiti nu vor afla ajutor" (sura 5, 72); "Credeti, asadar, in Dumnezeu si in trimisii Sai. Si nu spuneti "Trei"!" (sura 4, 171), se spune in Coran, blamand astfel credinta crestina in Dumnezeul cel in Treime.





Afirmatiile din Coran privind moartea lui Hristos sunt foarte putine. Oricum, pentru Mahomed, indiferent daca a avut loc pe Cruce, moartea lui Iisus nu are nici o valoare soteriologica. In conceptia sa, o astfel de moarte contravine atotputerniciei lui Dumnezeu, Care se afla totdeauna in apropierea trimisilor Sai si le vine in ajutor: "Adu-ti aminte cand Dumnezeu a zis: "O, Isus! Eu iti voi da o rasplata imbelsugata, te voi inalta la Mine, te voi mantui de cei care nu cred (evrei, n.tr.) si ii voi pune pe cei care te-au urmat (apostolii si cei care i-au urmat, n.tr.) peste cei care nu cred pana in ziua invierii"" (sura 3, 55). Prin urmare, Dumnezeu nu numai ca nu L-a parasit pe Iisus, dar chiar L-a adus la Sine si L-a eliberat de necredinciosi (cf. sura 4, 158). Controversat ramane modul in care trebuie inteleasa "rapirea" lui Iisus de catre Dumnezeu, tinand seama de faptul ca, in Vechiul Testament, Enoh si profetul Ilie au fost ridicati la cer cu trupul. Conform surei 19, 33, Iisus moare ca toti ceilalti oameni, pentru ca la sfarsitul lumii sa invie. Nu este exclus ca, si de aceasta data, Mahomed sa exprime un punct de vedere inconsecvent.





In fine, este de remarcat si prezenta lui Iisus Hristos la Judecata de apoi, asa cum reiese din sura 4, 159: "Iar in Ziua de Apoi, el (Iisus, n.tr.) va fi martor impotriva lor", adica a tuturor contemporanilor Sai, amintindu-ne de cuvintele Mantuitorului din Evanghelia dupa Luca 12, 8: "Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu."


Pr. Prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU

Sursa CrestinOrtodox.ro

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu