sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Sfantul Cuvios David cel Batran din Insula Evia















Sfantul Cuvios David - Osios David - s-a nascut in anul 1519, in localitatea greceasca Gardinitsa, in regiunea Locrida, insula Evia. Astazi, localitatea natala a sfantului se numeste Kiparisi. Sfantul s-a nascut in familia preotului Hristodul, mama lui, Teodora, fiind o femeie foarte evlavioasa.



Intreaga copilarie si-a petrecut-o sfantul in biserica unde slujea tatal sau, mai ales inaintea icoanei Sfantului Ioan Botezatorul. Despre acea perioada, sfantul spunea: "Imi placeau cel mai mult tronul lui Iisus Hristos, ochii Maicii Domnului si aripile Sfantului Ioan Botezatorul."



La varsta de numai 3 ani, copilul David a disparut de acasa. Speriati, parintii l-au cautat peste tot. Negasindu-l insa, ei au mers la biserica spre a se ruga pentru binele lui. Intrand in biserica, ei l-au aflat pe copil in fata icoanelor. De la acesta a aflat ca Sfantul Ioan Botezatorul l-a luat de mana si l-a adus in biserica. Parintii au ramas uimiti de curatenia inimii copilului si de lucrarea lui Dumnezeu.


La varsta de 15 ani, tanarul David nu a mai putut ramane in lume, el luand drumul isihiei. La plecare, tanarul s-a rugat mult Sfantului Ioan. In vis, sfantul i-a spus: "Sa pleci maine, dupa Sfanta Liturghie, ca sa apuci sa-l intalnesti pe viitorul tau povatuitor." Acesta se va arata a fi parintele Acachie, parinte aspru, dar foarte iubitor si ravnitor de cele sfinte. Cand a implinit 20 de ani, calugarii cu care impreuna vietuia l-au ales parinte duhovnicesc peste ei, numind-ul "batran", adica intelept si luminat.



Parintele Acachie l-a trimis pe tanarul David in Sfantul Munte, unde a si vietuit vreme indelungata in Manastirea Marea Lavra. Duhovnicul sau a plecat in Constantinopol, spre a lua binecuvantare de la patriarh. Cu aceasta ocazie, fara voia lui, parintele Acachie a fost numit mitropolit de Vafpacos si Arta. Ajuns aici, el l-a chemat la sine si pe ucenicul David. David a locuit intr-o micuta camera de la subsolul mitropoliei. Acum, el este hirotonit preot si randuit ca indrumator al preotilor care se afla sub mitropolit.



Cuviosul David este randuit egumen la Manastirea Vernicova, unde va si suferi mult din pricina turcilor pagani. Crestinii din zona l-au rascumparat insa cu multi bani din mainile turcilor. Dupa aceasta, el nu s-a mai intors in manastire, ci s-a indreptat spre patria natala, spre insula Evia.



Langa localitatea Rovies, sfantul a gasit o pestera parasita, langa o veche manastire inchinata Schimbarii la Fata. Precum lumina nu se poate ascunde sub obroc, tot asa nici sfantul nu a putut ramane ascuns de ochii celor credinciosi. In cativa ani, cuviosul David a adunat in jurul sau sase tineri ravnitori de viata monahala.



Randuiala lui Dumnezeu era de a se repara biserica si a se inchega acolo o manastire, insa banii lipseau, impreuna cu apa. Pentru aceasta, sfantul a spus: "Daca aici, in acest munte, va izvori apa, vom face o manastire. Pe langa toate minunile pe care Le-ai facut, mai poti face o minune mica, ca sa Te laudam si prin asta, zidind aici sus o manastire." A doua zi, minunea s-a petrecut: apa izvora din pamant uscat.



Vreme de doi ani, Cuviosul David a adunat bani de pe la credinciosi, spre a ridica manastirea inchinata Schimbarii la Fata a Domnului. Multe donatii le-a primit sfantul de la crestinii din Rusia. Neavand nici un mijloc de transport, sfantul a luat banii si obiectele cele de pret, primite in dar, si le-a asezat intr-un bustean sculptat in interior, a astupat gaura si l-a aruncat intr-un rau, zicand: "Cand voi pasi eu in insula Evia, ajuta Doamne sa atinga tarmul Rovies, busteanul cu bogatii."



Ajuns in insula, dupa oarecare vreme, parintele a gasit niste barbati care se chinuiau sa taie un bustean mare. Ajungand langa ei, sfantul si-a dat seama ca acesta este busteanul cu darurile pentru manastire. Dand slava lui Dumnezeu, el a insemnat lemnul cu Sfanta Cruce, iar lemnul a crapat la mijloc.



Nu se cunoaste cu exactitate data infiintarii manastirii, insa se stie ca Sfantul David a ctitorit prezenta biserica pe locul alteia, mai vechi. Sfantul a vietuit in jurul anului 1550, deci manastirea a fost infiintata si ea inainte de anul 1500. Pentru a ajunge la Manastirea Cuviosului David din directia Edipsos, trebuie sa se urmeze drumul spre Rovies. Cu putin inainte de ajunge in Rovies, drumul coteste la dreapta, spre Paleochori, Damies. Acest drum merge 11 kilometri, trecand prin localitatile Paleochori, Damia si Kalamoudi.





Sfantul Cuvios David este praznuit anual, in ziua de 1 noiembrie, cand manastirea il serbeaza ca al doilea hram, dupa hramul principal, anume Schimbarea la Fata.



Teodor Danalache



Sfantul Cuvios David - Osios David


sursa:crestinortodox.ro







"Viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţă veşnică, viaţa care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată" (I Ioan 1:2)




1 noiembrie  - Sfîntul Cuvios David din Evia - începătorul vieţii monahale din această insulă grecească




Iicoana sfîntului David şi lîngă ea se păstrează cîrja pe care acesta a folosit-o pentru a scoate apă din vîrful muntelui

















































epitrahilul, cădelniţa şi alte obiecte liturgice pe care le-a folosit sfîntul cuvios David





Copilăria

Cuviosul David s-a născut în anul 1519 în Gardiniţa din Locrida, localitate care se numeşte astăzi Kiparisi. Părinţii lui, Hristodul şi Teodora formau o familie de preot, împodobită cu darul evlaviei şi al dumnezeiescului har. Încă de mic îşi însoţea tatăl la Biserică şi stătea timp îndelungat să se roage în faţa icoanei sfîntului Ioan Botezătorul.

- Părinte - întreba soţia lui - ce face acest copil în fiecare zi înaintea icoanei sfîntului Ioan Botezătorul? Parcă vorbesc împreună.

- Bine ai observat - răspunde acela. Copilul acesta are o legătură mai strînsă decît ceilalţi cu Biserica şi cu sfinţii. Toţi copiii, cum este şi firesc, se mişcă liber în Biserică, însă David are ceva deosebit.

Cuviosul David a mai avut 2 surori şi un frate, dar aceştia nu erau atît de rîvnitori ca el.

- David, ce îţi place mai mult în Biserică?

-Tronul lui Iisus Hristos, ochii Maicii Domnului şi aripile sfîntului Ioan Botezătorul.



Minunea cu sfîntul Ioan Botezătorul

La vîrsta de 3 ani, David a dispărut de acasă. Părinţii l-au căutat, dar nu l-au găsit. Singura lor nădejde s-a îndreptat către rugăciune şi au hotărît să meargă la Biserică. Nu mare le-a fost mirarea cînd l-au zărit pe copil în faţa iconostasului.

- Ce faci aici, copilul meu? - l-a întrebat tatăl lui. Cum ai ajuns aici? Unde ai fost atîtea zile?

- Cum unde am fost? - a răspuns copilul. Nu mă vedeţi? Sînt în casa sfîntului Ioan Botezătorul. El însuşi m-a adus aici, după care s-a aşezat la locul lui. Iar eu stau şi îl privesc bucurîndu-mă. Nu mă lasă inima să plec de lîngă el. Apoi, cum aş fi plecat singur, neştiind drumul?

- Dar cum te-a adus? Nu vezi că sfîntul este în icoana lui?

- Voi nu ştiţi. Iese şi umblă, vorbeşte, îţi apare şi în somn şi atunci cînd eşti treaz. - Ce sînt aceste cuvinte pe care le spui, copilul meu?

- Sunt nişte cuvinte adevărate. În acea zi, dis-de-dimineaţă mi-a apărut în somn şi m-a întrebat : Vrei să vii în casa mea?, iar eu i-am răspuns: Unde este casa ta? Eu ştiu că stai în Biserică, în icoana ta. Atunci mi-a spus: Am şi casă. Urmează-mă şi vei vedea. Şi m-am sculat repede şi l-am urmat.

- Dar nu te-ai temut?

- Cum să mă tem, cînd sfîntul Ioan era lîngă mine şi mă ţinea de mînă? Era viu, aşa cum este în icoană. El m-a adus aici şi cînd am ajuns în faţa icoanei lui, a intrat în ea. Apoi mi-a spus: Sîmbătă va veni tatăl tău şi va săvîrşi aici Sfînta Liturghie. De aceea, nu m-am întors acasă, pentru că vă aşteptam pe voi. Are un chip atît de dulce şi de dragostea lui mi s-a umplut inima.



Plecarea de acasă

Copilăria şi-a petrecut-o învăţînd Scrierile Sfinte şi ajuntîndu-şi părinţii la treburile cîmpului. La vîrsta de 15 ani, a plecat de acasă deoarece glasul pe care îl aşteptam s-a auzit înlăuntrul meu ieri seară în vremea Vecerniei. L-am întrebat şi pe sfîntul Ioan Botezătorul şi nu mi-a răspuns în clipa aceea, dar am văzut în ochii lui că este de acord. Şi nu mă mai îndoiesc deloc acum, deoarece în noaptea care a urmat mi s-a arătat în vis, spunîndu-mi: David, să pleci mîine după Sfînta Liturghie ca să apuci să-l întîlneşti pe viitorul tău povăţuitor. Aşadar, nu vă neliniştiţi, căci îl am cu mine pe sfătuitorul şi ocrotitorul meu.



Întîlnirea cu părintele Acachie

Primul lui duhovnic, părintele Acachie l-a povăţuit întru credinţă, ascultare şi dragoste, dar cu multă asprime duhovnicească. Pentru că fratele David era foarte serios şi avea autoritate, monahii din obşte l-au numit la vîrsta de 20 de ani stareţ (în înţelesul de părinte duhovnicesc) şi bătrîn. De aceea, i-a rămas numele de David cel bătrîn. Duhovnicul l-a învăţat ca la orice cerere pe care o primeşte, să răspundă doar cu Părinte, să fie blagoslovit.

Părintele Acachie a hotărît să plece cu ucenicul lui în mai multe mănăstiri pentru ca acesta să poată învăţa de la părinţi mai evlavioşi ca el ce înseamnă să fii monah, dar şi să-i cultive virtutea smereniei şi harismele pe care le avea. La mănăstirea Iconomiu au stat mai multă vreme, iar fraţii de aici au hotărît ca David să primească vrednicia de diacon.



Vieţuirea în Muntele Aton

Duhovnicul Acachie a hotărît să îl ducă pe ucenicul iubit în Muntele Atos, deoarece şi în acele vremuri era obiceiul de a cerceta vestite locuri de închinare şi de a cunoaşte mari aşezăminte monahale; adică, cu alte cuvinte, de a merge în pelerinaj. Cuviosul David a vieţuit mai mulţi ani în Mănăstirea Marea Lavră, unde a fost supus la mai multe încercări şi la mare invidie din partea fraţilor împreună vieţuitori.



Sihăstria din localitatea Arta

În această vreme, părintele Acachie a plecat la Constantinopol pentru a lua blagoslovenie de la părintele patriarh. Datorită severităţii, culturii şi sfinţeniei sale, părintele Acachie a fost numit mitropolit de Navpact şi Arta. Acesta l-a chemat pe cuviosul David la reşedinţa mitropolitană din Arta, unde acesta a început să se nevoiască într-un colţ din subsolul mitropoliei, colţ pe care l-a prefăcut în sihăstrie. În localitatea Arta, cuviosul a fost hirotonit preot şi a devenit sfătuitorul mitropolitului şi duhovnicul celor care erau propuşi pentru hirotonie.

- Nu mi-am dat seama dacă eşti aspru sau nu în slujirea ta, atunci cînd îl vezi pe om cu lipsurile şi neputinţele lui. Am observat că doi-trei au plecat singuri fără să audă hotărîrea ta.

- Arătîndu-i tînărului lipsele şi neputinţele lui, încerc să-l fac să înţeleagă singur ce doreşte. Cu toate astea, nu mi-a trecut prin gînd că am reuşit asta de fiecare dată. Încerc numai să-l aduc la simţirea de sine, nu prin asprime, ci arătîndu-i starea lui lăuntrică aşa cum este ea, ţinînd seama întotdeauna de neputinţa firii omeneşti pe care o port şi eu. Dar o altă pricină a plecării unora sînt impedimentele pentru preoţie.



Mănăstirea Vernicova

Pentru că părintele David dorea să-i trezească din amorţirea sufletească pe preoţi (stăruia ca preotul să tragă clopotul şi să citească Utrenia şi Vecernia în fiecare zi) şi pentru că îl mustra deseori, mitropolitul Acachie a hotărît să îl trimită egumen la mănăstirea Vernicova.

Aici părintele David a devenit foarte cunoscut, iar în momentul în care slujea Sfînta Liturghie, faţa i se lumina şi i se umplea de lacrimile smereniei. Aici a cunoscut şi mucenicia. În acea vreme, turcii stăpîneau Grecia Centrală şi copii grecilor ortodocşi erau luaţi de către aceştia şi educaţi în credinţa islamică. Unii dintre copii ce se aflau în grija unui turc din localitatea Livadia, au evadat şi cel care a fost găsit vinovat a fost stareţul David. A îndurat timp de mai multe zile chinuri îngrozitoare, cu mîinile ridicate în sus de către turci; din fericire, cîţiva creştini au auzit de chinurile lui şi au dat mulţi bani guvernatorului pentru ca acest cuvios să fie eliberat. În drumul de întoarcere către mănăstire, i-a venit gîndul de a nu mai merge acolo. Aşa încît, a plecat spre nord şi a ajuns în Evia, ţinutul lui natal.



Mănăstirea Schimbarea la Faţă

Lîngă Robies, cuviosul a aflat un loc potrivit pentru pustnicie, aproape de o Biserică veche a Schimbării la Faţă a Mîntuitorului, adăpostindu-se într-o peşteră. Repede, a devenit cunoscut şi a ajutat prin poveţe şi rugăciune pe mulţi dintre creştini. În cinci ani de vieţuire, cuviosul David a strîns în jurul lui 6 tineri şi, astfel, a închegat o obşte. Dorinţa lui era aceea de a zidi o mănăstire. De aceea, le-a spus fraţilor că au nevoie de 2 lucruri - de apă şi de bani, dar că banii vor veni mai uşor, pentru că mulţi credincioşi vor ajuta, deoarece mănăstirea va fi loc de scăpare în acele vremuri grele. Apa, însă, era o problemă, Sfîntul David s-a rugat: Doamne, fă o minune! Dacă aici, în acest munte, va izvorî apă, vom face o mănăstire cu Biserica Schimbării la Faţă. Pe lîngă toate minunile pe care Le-ai făcut, mai poţi face o minune mică, ca să Te lăudăm şi prin asta, zidind aici sus o mănăstire.


A doua zi cînd s-a urcat pe munte, exact în locul unde cu o zi mai înainte arătase cu toiagul lui, dintr-o dată a izvorît apă. Această minune s-a răspîndit în tot ţinutul. Bătrînul David a plecat cu unul dintre fraţi să adune bani pentru ridicarea mănăstirii, au găsit înţelegere în multe locuri şi au ajuns pînă în Rusia. Această pelegrinare a durat 2 ani, timp în care monahii din ţară au strîns şi ei o parte din banii necesari pentru construcţia mănăstirii. În Rusia a adunat foarte multe obiecte de valoare şi mulţi bani, dar nu a avut cu ce să le transporte. A scobit atunci un buştean mare, a pus în el banii şi obiectele preţioase, l-a astupat, l-a pecetluit cu semnul Sfintei Cruci, l-a aruncat într-un rîu din Rusia, s-a rugat şi la sfîrşit a spus: Cînd voi ajunge eu în insula Evia, să ajungă şi buşteanul cu vistieria la ţărmurile Robies.


Şi aşa s-a întîmplat. Dar, cînd a ajuns la munte, s-a mîhnit pentru că dorinţa lui era de a zidi mănăstirea chiar în vîrful acestuia, însă fraţii începuseră construcţia acesteia mai jos. Chiar dacă era foarte supărat, bătrînul David s-a rugat Doamne, eu am vrut să-Ţi zidesc o Biserică pe munte. Dar, facă-se voia Ta... şi a continuat zidirea celei deja începute. În cîţiva ani, mănăstirea a fost zidită, obştea formată şi vestea despre dragostea, mîngîierea, învăţătura cuviosului David şi a obştii sale s-a răspîndit peste tot. Nenumărate sînt faptele şi minunile acestui sfînt al lui Dumnezeu. Toţi pelerinii ortodocşi care se bucură de întîlnirea cu mănăstirea şi cu bătrînul David primesc în inimi blagoslovenie, lumină şi credinţă puternică în Dumnezeul Treimic- Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt.

Prăznuirea sfîntului cuvios David bătrînul se face în data de 1 noiembrie - ziua adormirii sale şi reprezintă al doilea hram al Mănăstirii Schimbarea la Faţă din insula Evia.



Sfinte Davide, copile al Înaintemergătorului, dă-ne şi nouă ceva din frumuseţea ta duhovnicească, din mirul virtuţilor tale, din dragostea şi credinţa ta în Domnul nostru Iisus Hristos. Ajută-ne şi nouă să iubim mai mult virtutea şi să ne nevoim mai mult împotriva răului şi a păcatului. Iar această nevoinţă a noastră să fie un imn închinat ţie şi petrecerii tale.
 Amin!


Eufemia Toma


Sursa pentru Viaţa cuviosului David cartea Cuviosul David Bătrînul - copilul Înaintemergătorului, traducere din limba greacă ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003



Publicat de matuşka Eufemia la 11/01/2008 07:14:00 PM

sursa:http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2008/11/sfntul-cuvios-david-din-evia-nceptorul.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu