TAINA ASCULTARII - MANTUIRE ESTE

Fericitul Iosif Isihastul

(15 august,pomenirea)

Cu adevarat mare este taina ascultarii,

Bucura-te in Domnul, fiu al Tatalui ceresc!

Imi scrii, fiul meu, despre gandurile pe care le ai impotriva duhovnicului tau. Sa te temi mult de aceste ganduri. Sa le ocolesti ca pe un sarpe otravitor intrucat au putere infricosatoare, mai ales in timpurile noastre.

Acesta este mestesugul celui rau. Aduce ganduri impotriva duhovnicului ca sa te indeparteze de harul care te umbreste, sa te faca vinovat si dupa aceea a te loveasca fara mila. Tine cuvantul meu si nu lasa niciodata vreun gand impotriva parintelui tau duhovnicesc sa se cuibareasca in inima ta. Sa-l alungi de indata, ca pe un sarpe rau otravitor.

Cat despre cartea pe care o cauti, chiar daca ar fi sa te mantuiesti prin ea, sa nu o iei fara binecuvantaire. Deoarece, daca nu intrebi, ti se socoteste la Dumnezeu ca si adulter. Atata grija sa ai, si in cele mari si in cele mici, incat fara binecuvantarea parintelui tau duhovnicesc nimic sa nu faci. Nici sa te rogi, nici sa faci milostenie, nici un alt lucru bun. Asculta despre Saul pe care l-a ales Dumnezeu din tot neamui lui Israel si l-a uns rege : pentru ca nu a facut ascultare desavarsita fata de Samuel si a tinut cele bune pentru jertfa, l-a pedepsit Dumnezeu, spunand 'profetului : "Mai mare este ascultarea decat jertfa curata".

Cu adevarat mare este taina ascultarii. Daca dulcele nostru Iisus a deschis primul drumul acesta si S-a facut model pentru noi, cu atat mai mult suntem noi datori sa pasim pe urmele Lui. Si eu, fiul meu, daca as fi intre voi as implini ascultarea in adevar, care este atat de dorita de mine.

Marturisesc cu multa sinceritate si cu toata puterea, in deplina cunostinta, ca alta cale de mantuire care sa te tina departe de orice ratacire si lucrare a vrajmasului nu exista. Si daca cineva doreste cu adevarat sa se mantuiasca si sa-L gaseasca repede pe Hristos, este dator sa faca ascultare. Si cu atata dragoste sa priveasca pe duhovnicul sau, ca si cand L-ar vedea pe Hristos.

Pastreaza, asadar, cu tarie intreaga panoplie pe care ai primit-o, fiul meu, si lupta-te cu zel. Indreapta sagetile tale catre vrajmasi, avand un singur scop - acela de a nu face neascultare fata de parintele tau duhovnicesc. Daca pentru a se milostivi Dumnezeu spre tine ai pe duhovnicul tau care mijioceste pentru tine, ce se va intampla suparandu-l pe el? Cine va mai milostivi pe Domnul pentru tine ?

Lupta-te dupa putere sa usurezi sarcina duhovnicului, ca sa ai usurare si rabdare in necazurile tale. Am cunoscut din propria-mi experienta cata raspundere si cata greutate isi asuma duhovnicul si cate sufera pana aduce un suflet de la nevrednicie la vrednicie si il conduce spre Rai, mai ales cand se intampla sa aiba firea tare.

Pentru fiecare suflet pe care il ia in primire, duhovnicul se infasoara cu lant greu imprejurul gatului sau si are nevoie de multa rugaciune pentru a-si usura greutatea.

 Are nevoie de multa dragoste nefatarnica, nu de neascultare si de impotrivire in cuvant. Are nevoie ca din buzele ucenicilor sai sa se reverse evlavie si har, nu amaraciune, fiere, ambitii si dezbinari.

Deoarece orice cuvant greu pe care il veti rosti in vreme de ispita catre acesta, pentru ca provine de la sarpele diavolului, stropeste cu otrava sufletul lui, care se ofileste ca o floare atinsa de piatra. Si nu mai are putere sa se roage de-ajuns nici pentru sine pana nu trece durerea.

Iar daca ucenicii il asculta in toate, duhovnicul merge pe calea cea dreapta si se ridica la inaltimi, se roaga cu multa caldura, este luminat cu prisosinia, vorbeste cu multa intelepciune, sfatuieste cum se cuvine, primeste adaos de har si devine pentru fiecare ucenic izvor nesfarsit de har, pe care il primeste de la Domnul.

Deci, fiul meu, atunci cand doresti ca sa inaintezi repede si fara multa osteneala, invata sa renunti la orice parere a ta, pentru ca aceasta sa nu-ti devina voie proprie. Urechea ta sa fie totdeauna indreptata spre gura duhovnicului si orice ti-ar spune sa primesti ca si cand ai primi din gura lui Dumnezeu, sa implinesti fara nici cea mai mica ezitare. Astfel vei avea mereu pace. Adu-ti aminte totdeauna ca ascultarea sau neascultarea ta nu se opreste la duhovnic, ci prin acesta ajunge la Dumnezeu.

Nu ascunde niciodata vreun gand de duhovnicul tau si nu preface cuvintele tale cand te marturisesti in fata Domnului. Spune imediat gandurile tale si inima ta se va linisti de indata. Ia pe grumazul tau jugul ascultarii si lipeste-te de suflarea duhovnicului tau. Numai ce iese cuvantul din buzele lui, tu sa-l prinzi fara intarziere, sa faci aripi, sa zbori pentru a-l indeplini, fara sa te intrebi daca este bun sau rau.

Implineste fara discernamant si orbeste tot ceea ce iti porunceste acela care are raspunderea pentru tine pentru a nu fi tu raspunzator pentru faptele tale. Cel care porunceste va da socoteala in fata lui Dumnezeu, daca a facut bine sau rau, iar tu vei da socoteala daca ai ascultat sau nu ai ascultat.

Nu inseamna ascultare sa implinesti o porunca sau alta, dar in sinea ta sa te impotrivesti. Ascultare inseamna a-ti supune cugetul, pentru a fi scutit de rautatea din tine. Ascultare inseamna sa devii rob, pentru a deveni liber. Cumpara-ti cu pret mic libertatea, pentru a fi fara vinovatie si bucuros.

Nu da ascultare gandurilor tale, care vin a te sfatui in clipe grele sa pleci din manastire.
Trebuie sa stii bine ca cine nu se supune unuia singur este nevoit a se supune celor multi si pana la urma ramane in neascultare!

DOAMNE IISUSE HRISTOASE,FIUL LUI DUMNEZEU,MILUIESTE-MA PE MINE PACATOASA!

(Sursa: Marturii din viata monahala - Gheron Ioasf - Ed. Bizantina)

Despre lucrarea duhovniceasca a cugetului si cum trebuie sa gândim,
Parintele Iosif Gheron : Scrisoare către un pustnic isihast (fragment)

Prolog

Fiul meu, deoarece te vad a fi precum cerbul însetat dorind izvoarele cele limpezi ale apelor ceresti ale harului dumnezeiesc si cautandu-le cu dragoste fierbinte, eu, desi fara carte, incerc sa uit masura neputintei si a lipsei mele de învatatura, increzandu-ma în rugaciunile Parintilor mei.

Si acum, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu rugaciunile voastre, încep prin a-ti vorbi despre vietuirea si nevointa monahala si în ce fel se invredniceste monahul de Împaratia cereasca si devine partas al bunatatilor vesnice, cu harul si cu mila lui Dumnezeu.

Tu, fiul meu, sa nu te lenevesti a le cerceta, ci pe fiecare în parte cu atentie sa le citesti pâna când se vor intipari în sufletul tau si vor rodi roade bune si folositoare. Sa nu le iei ca simple cuvinte, pentru ca nu sunt simple cuvinte, ci sunt cuvinte ale faptelor Sfintilor Parinti luminati de harul dumnezeiesc. Din acestea am învatat si roadele lor le-am gustat si eu în parte. Si ca analfabet ce sunt, am depus multa osteneala sa ti le scriu, dupa cum si în cultivarea lor m-am ostenit pâna la sânge. Acum le pun în fata ochilor tai gata pregatite, ca pe o masa cu multe feluri de mâncare si ca pe un paradis cu multi pomi plini de roade.

Asadar, nu te lenevi, ci, rupand din ele, manânca tot timpul pentru ca sa traiesti viata cea vesnica si sa fugi de pomul cunostintei din care au mâncat stramosii si au murit.
Aşa fă, Doamne, ca să fim păziti de fructul oprit şi, prin Tine, Preadulcele nostru Dumnezeu, sa fim luminaţi în adevăr. Că a Ta este slava si puterea în vecii vecilor. Amin.

Despre lucrarea duhovniceasca a cugetului si cum trebuie sa gândim,
Ai aflat, fiule, raspunsurile la întrebarile tale. Acum, asculta si cum trebuie sa lupti cu vrajmasii. Sa citesti cu multa atentie, de multe ori, ca pe o lectie. Ca sa cunosti ce anume sa cauti si cum trebuie sa lupti cu gândurile mândriei, care îti spun ca ai ajuns la sfintenie sau ca ai har si ca plângi mult.

Sa spui Domnului cele de mai jos:

"O, Preaiubitul meu, Preadulce Iisuse Hristoase ! Cine Te-a rugat pentru mine si cine s-a rugat la Tine de m-ai adus pe lume si de m-am nascut din parinti buni si credinciosi, nu din turci, francmasoni, evrei sau pagani, care nu cred în Tine si sunt ca si cum nu s-ar fi nascut pe deplin si care vor fi dati iadului vesnic? Cât de mult trebuie sa Te iubesc eu si sa-Ti multumesc pentru darul atât de mare si pentru binefacerea ce mi-ai facut? Si sângele meu de mi-as varsa pentru Tine, nu este de ajuns pentru a-Ti multumi.

Si, iarasi, Preadulcele meu Mântuitor, cine s-a rugat pentru mine de ma rabzi de atatia ani, înca din copilarie pacatuind? Si nu Te-ai scarbit de mine vazându-ma nedreptatind, furând, mâniindu-ma, lacomindu-ma dupa mâncaruri si dupa altele, pizmuind si toata rautatea savârsind; si chiar pe Tine, Dumnezeul meu, Te-am hulit prin faptele mele.

Iar Tu, Doamne, n-ai trimis moartea ca sa ma ia în pacat fiind, ci m-ai rabdat cu multa dragoste. O, daca as fi murit, as fi ajuns în iadul cel vesnic! Cât de mare este bunatatea Ta, Doamne!

Si iarasi, cine s-a rugat pentru mine de m-ai adus la pocainta si la spovedanie, apoi m-ai imbracat în Schima cea Mare si îngereasca? O, slava maretiei Tale, Doamne! Cât de mare si înfricosata este iconomia Ta, Doamne! O, cât de bogat este darul Tau, Stapâne! O, vistieriile Tale, care nu se golesc niciodata si tainele Tale de negrait! Cine nu se înfricoseaza vazând bunatatea Ta? Cine nu se minuneaza vazând mila Ta cea bogata? Ma înfricosez, Stapâne, sa spun bogatia darurilor Tale.

Stapânul meu si Domnul Se rastigneste pentru a-l mântui pe cel care Îl rastigneste. Eu, prin pacatele mele, pe Facatorul meu Îl rastignesc si Cel care m-a creat ma elibereaza pe mine! O, dulce iubire, Iisuse, cât Îti sunt de îndatorat! Nu, Creatorul meu, nu pentru viata vesnica pe care mi-ai fagaduit-o trebuie sa Te iubesc, nici pentru Rai; ci sunt îndatorat sa Te iubesc pentru ca m-ai eliberat din robia pacatului si a patimilor.”

O, mare minune! Care rob rascumparat cere plata pentru ca lucreaza la Stapânul sau? Cum sa ceara libertatea, din moment ce este dator cu banii de rascumparare ? Iata, Împaratul si Domnul tuturor S-a rastignit pentru tine si te-a eliberat din robia demonilor.

AMIN!

 Si le-a dat poruncile ca medicamente împotriva patimilor, ca lucrând aceste porunci sa scapi de patimile care te biruiau.
Îti spune:
Nu desfrâna si osteneste-te sa fii cuminte, caci daca nu vei deveni cuminte, vei deveni neaparat desfrânat.

 Nu fura, pentru ca sa devii credincios; caci daca nu te silesti sa devii credincios, vei deveni hot. Nu fi iubitor de arginti, pentru ca sa fii milostiv; caci daca nu te silesti sa fii milostiv, vei deveni iubitor de arginti.

Nu lacomi cu pantecele, ca sa devii înfrânat. Sa ai multa dragoste, ca sa nu devii pizmuitor. La fel si toate celelalte virtuti.

Daca Domnul, mai întâi prin dumnezeiescul Botez, ne-a eliberat, ne-a dat apoi dumnezeiestile Lui porunci ca medicamente împotriva patimilor, pentru ca sa nu mai cadem iarasi în robia pacatului.

 Asadar, noi nu lucram pentru Dumnezeu pentru ca Acesta sa ne fie dator cu plata; nu lucram pentru viata vesnica, ci, ca niste robi rascumparati, lucram pentru a nu deveni robi ai demonilor. Suntem datori sa lucram pentru ca am fost rascumparati.

Si daca suntem datori, trebuie sa-L slujim cu multa smerenie, pazind toate poruncile Lui. Si daca vom fi aflati slugi credincioase, atunci Domnul ne va da în dar harul Sau dumnezeiesc si ne izbaveste de patimi. Ne daruieste Împaratia cereasca a Sa, spunand: “Vino, sluga buna si credincioasa ! Peste putin te-ai aratat credincios, peste multe te voi pune !”Vezi, fiule ? Nu ne spune: “Vino sa-ti dau plata pentru ostenelile cu care ai lucrat pentru Mine", ci vine cu milostivire; din iubire ne daruieste, prin bunatatea Sa cea multa, dulcele Sau har. Ne curata de patimile care ne stanjenesc atât si ne invredniceste de Împaratia Sa.

Asadar, când te îndrepti spre a savârsi datoria ta, rugaciunea, apropie-te cu multa smerenie, cerând mila lui Dumnezeu. Nu ca si cum îti este dator si trebuie sa-ti dea har, ci pentru ca esti captiv si ceri har ca sa te eliberezi, zicand: “Stapâne preadulce, Domnul nostru Iisus Hristos, trimite harul Tau cel sfânt si dezleaga-ma din legaturile pacatului. Lumineaza-mi întunericul sufletului, ca sa înteleg nemarginita Ta milostivire, sa Te iubesc si sa-Ti multumesc cu vrednicie Tie, preadulcele Mântuitor al meu, care esti vrednic de toata iubirea si multumirea.

Da, Bunule Binefacator si preamilostive Doamne, nu lua de la noi mila Ta, ci milostiveste-Te spre zidirea Ta.

Cunosc, Doamne, greutatea faradelegilor mele, dar am vazut si mila Ta cea netarmurita. Vad întunericul din sufletul meu cel impietrit, dar cred cu nadejdi tari, asteptand luminarea Ta dumnezeiasca si izbavirea de patimile mele cele rele, viclene si înfricosatoare; cu rugaciunile preadulcei Tale Maici, ale Stapânei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria si ale tuturor Sfintilor. Amin.“

Sa nu încetezi a te ruga astfel lui Dumnezeu pâna la suflarea ta din urma, si Dumnezeu îti va implini cererea. Caruia se cuvine slava si puterea în vecii vecilor. Amin!

(fragment din "Marturii din viata monahala”Vol.2 / Gheron Iosif /Editura Bizantina, Bucuresti 1996)