Catacombele romane

Catacombele romane, aceste locruri pline de mister purtand aerul crestinismului primar, fascineaza intreaga lume inca din anul 1849, cand arheologul italian G.B.de Rossi a facut o descoperire senzationala.




In afara zidurilor Romei, el a descoperit un cimitir subteran sau catacomba, care adapostea ramasitele pamantesti ale catorva dintre primii papi. Informat despre aceasta descoperire, papa Pius al IX-lea s-a grabit sa vada cimitirul respectiv si cu ochii plini de lacrimi l-a intrebat pe Rossi: "Acestea sa fie cu adevarat mormintele predecesorilor mei?"



De Rossi incepuse sa banuiasca existenta unui cimitir in timp ce inspecta o veche capela crestina de langa Via Apia. Aici el a vazut o lespede de marmura pe care era o inscriptie stearsa - NELIUS MARTIR - si a dedus ca lespedea respectiva strajuise odata un mormant crestin. El cunostea din surse literare ca in zona se afla catacomba nedescoperita a Sfantului Callistus, in care erau ingropati mai multi papi din secolul al III-lea, inclusiv unul pe nume Cornelus.


Prin sanctificarea trupurilor clericilor crestini timpurii si a martirilor, catacombele au devenit cimitire subterane. Ele au servit si ca loc de intalnire pentru crestini, in special inainte ca religia lor sa fie recunoscuta de Imperiul Roman in secolul al IV-lea d.Hr.




Sapaturile ulterioare au dus la descoperiri spectaculoase. Intr-un labirint intunecat de coridoare subterane el a gasit nu numai lespedea de marmura cu literele COR, care se potriveau cu nelius martir, dar si o cripta in care erau ingropati papii.




O catacomba este in mod obisnuit un labirint de galerii subterane, adesea sapate pe mai multe niveluri ce duce catre o serie de incaperi. Asemenea locuri de inmormantare au fost gasite si in alte parti ale Italiei, precum si in Asia Mica, Egipt si Malta. Insa termenul "catacombe" a devenit practic sinonim cu cimitirele crestine din Roma, care sunt cele mai vestite si mai mari dintre toate. S-au gasit aproximativ 40 astfel de catacombe. Cele mai vechi dateaza din secolul al II-lea d.Hr. si sunt situate in principal langa vechile drumuri ce porneau din oras, caci legea romana interzicea inmormantarile intre zidurile cetatii.



In ciuda persecutiilor repetate contra crestinilor, ce au inceput in epoca imparatului Nero (54-68) si au continuat pana la inceputul secolului al IV-lea, catacombele, asemeni oricarui alt loc de inmormantare, erau considerate locuri sacre de catre romani si doar rareori jefuite sau distruse.



Cele mai cunoscute si mai vizate sunt cele numite dupa Sfintii Callistus, Sebastian si Domitilla, toate situate langa Via Apia, care porneste din partea de sud a orasului. De-a lungul coridoarelor inguste sunt aliniate randuri de nise dreptunghiulare sau "loculi" in care sunt asezate ramasitele pamantesti ale sfintilor, ale martirilor sau ale simplilor crestini, invelite in giulgiuri sau acoperite cu o crusta de var.



Tot in adancurile intunecate ale catacombelor se afla si cavouri de marimi considerabile sau "cubicula", care adaposteau mai multi morti ai aceleiasi familii. Inscriptii pioase si simboluri crestine precum pestele si ancora si fresce reprezentand pe Adam si Eva, invierea lui Lazar sau alte scene din Biblie impodobesc peretii si incalzesc atmosfera, indicand faptul ca mormintele erau locuri de inchinaciune ingrijite cu dragoste.




Primii crestini considerau inmormantarea o datorie sacra. Dupa unul din primii parinti ai bisericii, Tertullian (160-225), o parte din banii colectati in fiecare luna de comunitatile crestine erau folositi pentru inmormantarea saracilor. Ambrozie, episcop de Milano in secolul al IV-lea, sfatuia credinciosii, ca la nevoie sa vanda vasele bisericii pentru a strange bani ca sa ingroape mortii crestineste.


Grija pentru morti era influentata de credinta in inviere si de doctrina purgatoriului (invatatura doctrinara catolica). Acesta este un loc unde mortii suporta pedepse si se curata de pacate inainte de a se putea intalni cu Dumnezeu. In aceasta trecere ei pot fi ajutati de rugaciunile celor vii. Invers, rugaciunile celor de pe cealalta lume aduceau binefaceri celor vii, astfel incat catacombele erau locul unde se infaptuia o comuniune intre vii si morti.



Crestinii se adunau in catacombe in special cu ocazia aniversarii mortii unui sfant, a unui martir sau a unei persoane iubite. Impreuna luau parte la "refrigerium", o masa consacrata memoriei persoanei respective si celebrau Euharistia.




Astfel, acestor galerii subterane, impodobite cu lucrari de arta cu subiect religios, li se conferea o dimensiune sacra si ele deveneau mai mult decat morminte, in secolul urmator, pelerinii din nordul Europei si din alte parti ale continentului veneau la Roma special pentru a le vizita. Din faptul ca au fost tiparite ghiduri speciale - itineraria - se poate deduce cat de mare era numarul vizitatorilor.



Catacombele Romei erau lucrarea asa-numitilor - fossores - sapatori profesionisti, si au fost sapate in solul vulcanic din jurul Romei, adesea pe terenuri private, detinute de proprietari bogati. Dintr-un culoar initial porneau in unghi drept coridoare, care erau apoi legate printr-un alt culoar paralel cu primul. Datorita spatiului insuficient, reteaua de coridoare se intindea pe 5 niveluri.



S-a renuntat treptat la construirea de catacombe in secolul al V-lea, cand Roma a inceput sa fie amenintata de triburi barbare. Mormintele au fost devastate de goti in 537 si de lombarzi in 755. Incapabili sa asigure protectia moastelor sfintilor si martirilor, papii din secolele VIII-IX le-au transferat in bisericile din interiorul orasului.


In evul mediu aceste morminte au fost practic uitate, interesul pentru ele fiind resuscitat in secolele al XVI-lea, in special dupa 1578, cand niste lucratori au descoperit pe Via Salaria o catacomba cu galerii multiple aflata intr-o stare de conservare foarte buna.



Descoperirea a atras atentia unui anume Antonio Bosia, care datorita meticulozitatii cu care cerceta cimitirele a fost numit "Columb al catacombelor". Insa cercetarea stiintifica si inregistrarea datelor au fost initiate cu adevarat doar la inceputul secolului al XIX-lea.



In prezent, catacombele continua sa fie locuri sacre, invaluite intr-o atmosfera mistica. Acestea erau locurile unde mici grupuri de crestini se adunau laolalta murmurandu-si rugaciunile ori luand parte la o pomana in fata unei fresce reprezentandu-l pe Iisus inviindu-l pe Lazar sau purtand un miel pe umar. Caci, asa cum spune inscriptia scrijelita pe un perete de unul din primii pelerini, "in acest intuneric este lumina, in aceste morminte rasuna cantari".



Gheorghe-Radu Apostolescu:
Intrebare!


De ce nu se pomeneste nicaieri de catacombele de Kiev, aflate in complexul monastic de la Marea Lavra a Pesterilor ("Pecerskaia Lavra"). Este vorba de un ansamblu de galerii naturale, aflate in faleza inalta a Niprului, desupra lui inaltandu-se Kievul istoric (capitala cnejilor de la Kiev). Si aici, ca si la Roma, aceste catacombe au avut acelasi rol: loc de adunare si practicare a cultului crestin, in mod clandestin in perioada cnejilor pagani, iar dupa adoptarea religiei crestine de rit bizantin, a fost folosit in primele secole de practicare oficiala a religiei, la inmormantari ale credinciosilor.

Abia in sec al XVIII lea in timpul Ecaterinei cea Mare au fost descoperite corpurile mai multor crestini inmormantati aici, perfect conservate (mumificate) si locul a fost declarat ca a III a Mare Minune a Lumii Crestin- Ortodoxe= LAVRA . Acolo s-a construit o manastire uriasa cu 2 biserici, care inglobeaza si aceste pesteri. Din pacate la retragerea trupelor germane, biserica principala din curtea manastirii a fost aruncata in aer, ramanand doar biserica, care vegheaza intrarea in Pesteri!

Radu Gheorghe Apostolescu

sursa:crestinortodox.ro