Nea Moni - Manastirea din Chios

Nea Moni - Manastirea din Chios


Manastirea numita de greci "Nea Moni" - insemnand "Manastirea cea Noua" - este o manastire din secolul al XI-lea aflata in Insula Chios. Nea Moni este asezata pe Muntele Provateio, ce se inalta in mijlocul insulei, la o distanta de aproximativ 15 kilometri de orasul Chios.




Nea Moni este renumita pentru mozaicurile acesteia, impreuna cu cele din Daphni si Hosios Loukas, alcatuind cele mai minunate si bine-pastrate exemple de arta "renascentist macedoneana" din intreaga Grecie. "Manastirea cea Noua" este recunoscuta drept monument de valoare mondiala, motiv pentru care a fost trecuta si in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.



Nea Moni - scurt istoric:



Nea Moni a fost construita pe la jumatatea secolului al XI-lea, de catre imparatul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul si sotia acestuia, Zoe.

Potrivit traditiei, manastirea a fost ridicata pe locul in care, trei calugari - Nikitas, Ioannes si Iosif - au descoperit, in mod minunat, o icoana a Fecioarei Maria, atarnand de ramura unui copac.


La acea vreme, viitorul imparatul Constantin era exilat in apropiere de Lesbos, loc in care cei trei monahi l-au si vizitat. Acestia i-au spus despre o viziune pe care au avut-o in legatura cu el, si anume, ca va ajunge imparat. Imparatul Constantin le-a promis celor trei monahi ca, daca profetia lor se va adeveri, le va ridica o manastire in acest loc.



Cu adevarat, in anul 1042, Constantine este incununat imparat, moment in care si incepe sa ridica manastirea promisa. Manastirea este ridicata in cinstea Maicii Domnului. Biserica centrala a fost sfintita in anul 1049, intregul ansamblu monahal fiind terminat in anu 1055, la scurt timp dupa moartea imparatului Constantin.


Ca urmare a terenurilor primite in dar, a scutirii de taxe, cat si a altor privilegii oferite de catre imparatul Constantin si succesorii acestuia, Manastirea Nea Moni a prosperat foarte mult in perioada bizantina. Aceasta a strans bogatii substantiale de-a lungul secolelor, ajungand, in cele din urma, cea mai instarita manastire din Marea Egee. In perioada ei de glorie, in jurul anului 1300, manastirea detinea peste o treime din pamantul Insulei Chios si un numar de aproximativ 800 de calugari.


Perioada de dominatie genoveza, ce a urmat perioadei bizantine, a redus cu mult buna-starea manastirii, renasterea si prosperitatea acesteia revenind abia in vremea epocii otomane, cand aceasta a fost pusa sub jurisdictia directa a Patriarhiei de Constantinopol. Acum, manastirea a primit o autonomie considerabila.


Samuel Purchas - un pelerinul de pe la sfarsitul secolului al XVI-lea - mentioneaza faptul ca Nea Moni gazduia in acea vreme un numar de 200 de calugari si era "singura manastire din intreaga Grecie care avea voia sa intrebuinteze clopotele". De-a lungul secolului al XVII-lea, numarul calugarilor de aici a continuat sa creasca, abia in secolul al XVIII-lea obstea manastirii revenindu-si considerabil.




Patriarhul de Ierusalim, Hrisant Notaras, si preotul francez Fourmont, care au vizitat manastirea in anii 1725 si 1729, au au ramas impresionati de numarul mare de calugari ce vietuiau in aceasta, de numarul semnificativ de sfinte relicve, cat si de frumusetea locasului de cult - biserica centrala, pictata si impodobita cu minunate mozaicuri.



Nea Moni a inceput se decada abia dupa distrugerea orasului Chios de catre otomani, in anul 1822, ca urmare a Razboiului Grec de Independenta. In luptele ce au avut loc acum, manastirea a fost asediata si vandalizata, niciodata nemairevenindu-si la gloria initiala.



In anul 1881, un cutremur de pamant a adaugat bisericii centrale noi daune, ducand in cele din urma la daramarea domului acesteia, impreuna cu alte cateva cladiri, printre care si turnul clopotnita datand din anul 1512.



In anul 1952, datorita numarului mic de calugari ce mai ramasesera in aceasta, Nea Moni ajunge sa fie populata cu maici, din anul 2001, in aceasta mai vietuind decat 3 maici.



Nea Moni - complexul monahal si arhitectura acestuia



Nea Moni se intinde pe o suprafata de aproximativ 17.000 de metri, undeva spre centrul Insulei Chios. Ansamblul monahal este alcatuit din biserica centrala, inchinata Maicii Domnului, din alte doua biserici mai mici, inchinate Sfintei Cruci si Sfantului Pantelimon, din trapeza si chiliile monahilor, alaturi de arhondaricul si fantana subterana de apa.



Manastirea este imprejmuita cu un zid de piatra (zidul original din perioada bizantina a fost daramat in anul 1822), in coltul nord-estic al acestuia fiind prezent si un turn de aparare, la inceput acesta fiind folosit pe post de biblioteca. In afara zidurilor manastirii, in apropiere de cimitirul monahilor, se afla si micuta Capela a Sfantului Luca.



Biserica centrala este piesa centrala si cea mai importanta a manastirii, aceasta fiind inchinata Adormirii Maicii Domnului. Biserica, de forma octogonala, are un larg pronaos, si este incadrata in stilul arhitectural numit "insular" - stil intalnit in insulele Chios si in Cipru.



Desi toate cele trei sectiuni ale bisericii apartin secolului al XI-lea, partea centrala a bisericii, grav avariata in anii 1822 si 1881, a fost reconstruita intr-o forma diferita de cea originala. Turnul clopotnita a fost construit in anul 1900, inlocuind unul mai vechi din anul 1512.



Nea Moni din Chios - trapeza;



Initial, ramasitele pamantesti ale celor trei ctitori ai manastii erau pastate in pronaos, insa cea mai mare parte a acestora s-a pierdut in urma atacurilor asupra manastirii din anul 1822.




Alaturi de biserica centrala, singurele parti ce apartin inca secolului al XI-lea sunt ramasitele turnului clopotnita, Capela Sfantului Luca, fantana de apa si o parte din cladirea trapezei. Chiliile monahilor, in mare parte aflate in stare de ruina, dateaza din perioada venetiana si genoveza.



Un mic muzeu, deschis in anul 1992, se afla in partea nord-vestica a bisericii centrale, acesta fiind amenajat intr-o chilie renovata. Artefactele expuse in acest muzeu dateaza, in mare parte, de pe la sfatsitul secolului al XIX-lea.



Nea Moni - minunatele mozaicurile bizantine:



Mozaicurile pastrate in Manastirea Nea Moni dateaza inca din secolul al XI-lea si alcatuiesc cea mai mare parte din zestrea inestimabila a manastirii. Astazi, acestea alcatuiesc una dintre singurele trei colectii de mozaicuri pastrate in Grecia din perioada mijlocie bizantina. Mozaicurile s-au pastrat relativ bine.



Mozaicurile din Nea Moni sunt caracterizate de viata simpla si austera ce era dusa in aceasta manastire. Fundalul auriu ocupa mult din suprafata peretilor imbracati in mozaic, in lumina acesta stralucind si dand viata personajelor si scenelor reprezentate.



Deosebita calitate pe care o au si astazi aceste mozaicuri este justificata de faptul ca ele sunt rezultatul celor mai buni artisti ai vremii. Majoritatea autorilor ce au lucrat cu minutiozitate la ele vietuiau in Constantinopol si lucrau pentru imparat. Calitatea lucrarii lor se vede si astazi, mozaicurile din Nea Moni fiind unele dintre cele mai semnificative opere de arta bizantina.




Constantin, ajuns imparat, ar fi trimis de la Constantinopol in Chios nu numai arhitectul si lucratorii insarcinati sa ridice biserica, ci si mozaicarii ce urmau sa o impodobeasca. Lucrarile de curatire intreprinse in ultimii ani de serviciul arheologic grec au revelat ca aceste mozaicuri aveau o mai mare bogatie coloristica decat se credea.




Fizionomiile, atitudinile, draparile pastreaza asprimea energica din anii anteriori si desenul nu ofera nici o gratie. Rafinamentele noi ale capitalei, pe care le anuntau inca de pe atunci anumite cautari in coloritul capetelor lui Constantin si Iustinian la Sfanta Sofia, se exprima in factura esentialmente picturala.




Vesmintele vadesc acorduri de tonuri foarte studiate si adesea indraznete: pe alocuri s-au alaturat doua nuante ale aceluiasi ton; alteori, dimpotriva, vedem o juxtapunere de culori de-a dreptul contrastante.




Spre deosebire de Hosios Lukas, luminile si umbrele sunt foarte puternice, chiar si la figuri, si se opun in contraste violente. Acest gust al unei arte mai complexe duce si la sporirea personajelor.




In scenele Pogorarea in iad, Adam si Eva la dreapta, David si Solomon la stanga, sunt insotiti de mai multi Drepti din Vechiul Testament. Vivacitatea miscarii lui Hristos face sa predomine simtamantul dramatic asupra nobletei hieratice.



In Chios apare una dintre cele mai vechi reprezentari ale Coborarii de pe Cruce, subiect care se preteaza la exprimarea unor emotii omenesti. Nea Moni ofera fara indoiala un exemplu al stilului care a fost si acela al mozaicarilor Bisericii Sfantul Gheorghe din palatul Mangana, de la Constantinopol, ridicata tot de Constantin Monomahul.

sursa:crestinortodox.ro